Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Roma’

Am fost de curând la Roma cu căţel, cu purcel, adică şi cu copil mare şi cu copil mic (rog nu consideraţi expresia denigratoare). Înainte de plecare, am fost avertizaţi că nu vom putea vedea prea multe din cauza copiilor şi că nu ne vom putea bucura din plin de această experienţă. Am fost întrebaţi cum ne vom descurca cu una sau cu alta (mâncat, dormit, zburat, umblat, vizitat) şi sfătuiţi de oameni dragi şi îngrijoraţi să nu ne îngrijorăm, totul va fi bine.

Excursia noastră la Roma a început într-un moment foarte prielnic, cu o zi după data la care fusese profeţit un cutremur şi cu trei zile înainte de data la care fusese profeţit sfârşitul lumii. După un zbor înghesuit şi sonor, dar lin :-), ne-am descurcat destul de bine cu găsirea gării, luarea trenului şi drumul până la hotel. Apoi, în fiecare dimineaţă, echipaţi cu rucsaci, şepci de soare şi cărucior, am cutreierat Roma de la Santa Maria Maggiore la Fontana di Tritone, Fontana di Trevi, Piazza di Spagna şi Parco Borghese, de la Colloseo la Foro Romano, Fori Imperiali, Colonna Traiano, Piazza Campo de’ Fiori, Piazza Navona, Pantheon, Vatican (unde nu am intrat din cauza înghesuielii), Castel Sant Angelo, Parco Gianicolense şi Trastevere.

Am văzut multe, dar sunt convinsă că n-am văzut tot ce am fi putut vedea dacă am fi fost singuri. Copiii ne-au îngreunat, încetinit şi determinat să ne ocupăm de „treburi murdare” când ne-a fost lumea mai dragă: am schimbat scutece în Piaţa Navona şi apoi am căutat unele dintre cele mai greu de găsit obiective turistice – coşurile de gunoi. Tot din cauza copiilor, am mers la culcare destul de devreme; într-o singură seară am ieşit să vedem Coloseumul luminat, dar am fost cam dezamăgiţi, pentru că sclipirile lui firave erau înghiţite de iluminatul stradal. În schimb Columna lui Traian şi Forumul Imperial ne-au încântat cu nimburi de
lumină colorată.

Cu siguranţă, am fi putut vedea şi experimenta mai multe fără copii. Fără copii, am fi putut vizita mai multe într-un timp mai scurt şi cu bani mai puţini. Aşa că, sperăm să evadăm din când în când şi fără ei (dar nu le spuneţi nimic, nici lor, nici bunicilor). Însă cu copiii, am văzut cu siguranţă mai mult. Pentru că am văzut acelaşi lucru de mai multe ori în acelaşi timp şi altfel, de fiecare dată. Privind prin ochii Ioanei-Sofia, nu doar Fontana di Trevi, ci şi apa însăşi ni s-a părut fermecată. Un câine, o pasăre, o pălărie cu boruri colorate, o cupolă strălucind în soare, un alt copil în cărucior, un mac roşu unduindu-se în iarbă îi stârneau chiote de bucurie şi uimire. Iar datorită lui David, forumul roman n-a fost doar o fascinantă călătorie în trecut ci şi o goană zburdalnică printr-un imens labirint compus din ruine, coloane, poteci, palmieri şi oameni. Iar când ne-a prins acolo o ploaie torenţială, acest history land s-a transformat pentru el într-un veritabil aqua land plin de surprize. Râsul şi entuziasmul lui ne-au ajutat să nu percepem venirea ploii ca pe o ratare, ci ca pe o aventură.

La principalele obiective turistice am avut ghiduri audio. Ştiţi cum sunt astea, nu? Un fel de telefoane care îţi povestesc ce vezi, ajutându-te să înţelegi ce-ai sub ochi, dar nu poţi percepe sau pricepe. Pe lângă că sunt destul de scumpe, aceste ghiduri audio sunt şi incomode fiindcă îţi ocupă o ureche şi o mână. Pe deasupra mai sunt şi pretenţioase; dacă vrei să le poţi folosi trebuie să înţelegi bine o limbă de circulaţie internaţională şi să te concentrezi în acelaşi timp la ce vezi şi la ce auzi. Ghidurile audio îţi consumă banii, îţi ocupă mâinile şi îţi dau bătăi de cap – trebuie să le porţi de grijă fiindcă plăteşti scump dacă le distrugi sau le pierzi în marea înghesuială. Însă merită să ai un ghid audio, fiindcă acesta te ajută să descoperi povestea închisă într-o ruină sau legenda din care s-a născut o operă de artă şi poate chiar o fărâmă din mentalitatea unui popor. Ne-am luat ghiduri audio la unele dintre obiective, însă datorită copiilor am avut peste tot ghiduri video, cu ajutorul cărora ochii noştri s-au deschis spre lumi paralele şi, în ciuda limitării, solicitării, oboselii şi cheltuielii, am văzut mai mult, mai colorat, mai frumos.

Read Full Post »